Prindeti Curajul de un picior. Teatrul vindeca (II)

0623_28242Anterior discutam despre teatru, am ajuns la vindecari mai mult sau mai putin intamplatoare si la final imaginea mirifica a clovnului interpretat cu maiestrie de Robin Williams. O da, sa fii clovn nu e usor. Asta imi aminteste de un banc: “Angajez clovn. Rog seriozitate”. Am fost joi (30 mai) la piesa Razboiul Clovnilor in regia lui Eli Simon, in acelasi Teatru National. Intr-un astfel de spectacol improvizatia, momentul, sincronizarea sunetului cu miscarile fac totul. Mai ales cand e vorba de o sala in care majoritatea publicului e format din copii. Si retineti: copiii au curaj. Ar trebui sa invatam de la ei asta. O fetita s-a asezat comod pe scena. Si nu i-a pasat. A urmarit fiecare miscare a clovnilor cu barbia ei mica si ascutita cufundata in palme. Si jocul clovnilor nu a fost doar pe scena. A fost printre si cu noi spectatorii.

Cand spun cuiva despre aceasta piesa, prima intrebare care mi-o adreseaza este: “Si nu ti-e frica?”. Ma intreb: frica de ce? Tot nu inteleg de ce sa-mi fie frica. E drept ca fizic nu mai sunt un copil. Dar ma simt ca un copil mai ales cand vad aceasta piesa. Indiferent cat de “fiorosi” ar parea supraclovnii, tot nu pot sa ii cataloghez altfel decat niste fiinte care s-ar juca pur si simplu cu noi.
Deci fara frica. Mai degraba cu si din plin curaj. Faptul ca am ales sa stau in primul rand la aceasta piesa a insemnat sa prind Curajul de un picior si sa nu-i mai dau drumul. Asta e un pas pentru marea de zile cand teatrul nu mi-e la indemana, dar am nevoie de curaj pentru munca de zi cu zi. Si de la curaj la succes nu mai e decat un pas.

Pana la urma totul incepe de la o piesa care reflecta atat de bine razboiul interior si exterior cu noi insine, cu altii pe care il tot declaram in fiecare zi.

Din viata in teatru si din teatru in viata, facem legatura, uitam de frica, prindem Curajul de un picior (cel putin) si ne vindecam prin exercitii intense. De viata. Am zis.

“Restul e.. tacere.”

Foto credit: Teatrul National Cluj-Napoca.

About Mirela-Maria Iepure

Owner of Idei despre Idei blog.
This entry was posted in Idei despre Viata, Teatru and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s