Panglica lui Moebius – Infinitul reintoarcerii umane

DPanglica lu Moebiuse fiecare data cand se prezinta un spectacol in Studioul Euphorion al Teatrului National Clujean evenimentul aduce o implicare mai adanca a publicului decat s-ar vedea la suprafata. Inca de la intrare publicul este intampinat de un decor “de portelan”, conturat sub atenta grija a anilor 70, dar cu atitudinea si stilul zilelor noastre.

Spectacolul Panglica lui Moebius, scris de Robert Cohen in vara anului 1970, trateaza tema homosexualitatii pe vremea cand inca mai era un subiect tabu. Nu se poate spune ca societatea romaneasca vorbeste prea comod despre aceasta tema si la ora actuala. Dar de aceea s-a inventat teatrul ca subiectele sa fie dezbatute in mod continuu si mereu altfel. Punerea in scena, intr-o regie marca Razvan Muresan, are ca scop “trezirea” din somnul mediocritatii, al pioseniei exagerate, al lipsei de auto-judecata mai presus de condamnarea semenilor si marele scop – privirea in ochi a rusinii. Pentru ca da, pentru multi dintre oameni subiectul e o rusine, o urticarie rosie care se intinde, fara sa cunoasca limite. Insusi Jack (Miron Maxim) recunoste rusinea pe chipul iubitului sau Herb (Cristian Grosu) in confruntarea inevitabila cu adevarul.

Dincolo de aparente Herb Goldman (Cristian Grosu) este un tip enigmativ, cu multe framantari interioare. Are o relatie cu un barbat mai tanar decat el si in ciuda asa-zisei fericiri se hotaraste se isi puna capat zilelor. Salvarea vine in ultimul moment de la un inger chinuit de propriile probleme, in persoana lui Casey.
Casey Goldman (Patricia Brad) este nepoata lui Herb, o adolescenta care porneste sa infrunte viata, alegand New York ca “oras de bataie” si casa unchiului Herb pentru initiere ca femeie libera si independenta.
Jack (Miron Maxim) este imaginea tipului homosexual cu atitudine innascuta, cu replici in buzunar si raspunsuri pentru orice situatie, indiferent cat de “nesanatoase” ar fi consecintele.
Carl Hartley (Radu Largeanu) avand in dotare un zambet de milioane, reprezinta un personaj care se infrupta de viata mai ceva decat o vulpe in barlogul ursului. Poate ca la prima vedere nu ar parea un partener prea potrivit pentru o seara in lumea mondena, dar stie sa se descurce bine cu o femeie precum Casey.
Sam Goldman (Ionut Caras) reprezinta imaginea unui tata ingrijorat pana la exagerare si obosit de rusinea de peste ani ca propriul frate Herb este “pe invers”. In disperarea sa de a rezolva problemele propriei fiice, se intalneste cu vechile sale probleme si framantari pe care la un moment dat trebuie sa le confrunte.

Revenind la decorul de care aminteam la inceput: se imbina atat de armonios de parca ar fi fost proiectat anume sa ramana vesnic pe scena Euphorionului. Canapele cu dungi multicolore si functionalitati multiple, un bar cu influente de trecut si prezent, un telefon clasic, complementar cu un telefon mobil, sticle de whisky si lapte in culori vii, farfurii si tacamuri simple, dar cu un aer contemporan, un radio-player modern, o sonerie jucausa specifica prezentului, toate sunt imprejmuite de un argintiu metalic, cu caracter futuristic amplasat strategic pe pereti si stalpi. Dincolo de toate acestea, pentru a se delimita oarecum scena si vietile personajelor, au fost montate simetric paravane in culori asemanatoare cu restul decorului care parca sa mai indulceasca putin imaginile uneori prea intime, prea sensibile pentru public. Deschiderea si inchiderea lor, realizate cu o telecomanda, au completat imaginea si stilul futuristic al decorului.

Se spune ca haina face pe om, dar pentru un actor este important modul si atitudinea cu care poarta o haina. Costumele pregatite cu atata finete pentru acest spectacol s-au imbinat perfect cu decorul si tema piesei. O pereche de ochelari cu rama neagra asezati strategic completeaza chipul zbuciumat al lui Herb, ii da o aura de intelectual neinteles, care impune respect. Cizmele de cowboy ale lui Sam Goldman aduc aminte de filmele western clasice, dar dincolo de orice razvratire asupra “inversului” fata de normal, fata lui Sam tradeaza pentru acelasi zbucium pe care il traieste si fratele sau Herb. Prin intermediul hainelor se inteleg si mai bine cele trei faze ale vietii lui Casey Goldman. De la pantalonii cu genunchii rupti purtati de o rebela adolescentina, la costum in stil masculin cu bretele si apoi rochia de seara cu tenta clasica ce ii ofera o imagine noua si proaspata de femeie matura si libera. Un Carl Hartley in costum negru ii confera postura de barbat fatal cu consecinte pe masura. Si totusi personajul face parte din maturizarea lui Casey. Si nu in ultimul rand, cand vine vorba de Jack hainele multicolore se imbina perfect cu atitudinea de gay complet, cu o mica tenta de feminitate.
Actiunea se petrece pe ritmul cantecelor lui David Bowie, pentru ca trecutul sa se contopeasca in prezent. Luminile desfasurate in sistem simetric ca niste globuri solare se impart echilibrat, oferind omogenitate decorului si stralucire fiecarui act. Lumina obscura are propriul rol de intimitate in relatia dintre Jack si Herb.

Sfatul lui Casey pentru unchiul ei Herb reprezinta mesajul central al piesei: cand vom inceta sa ne ascundem de oameni, de judecata lor si vom fi noi insisi, suportand consecintele aferente. Ni se spune sa fim normali, dar oare ce este normalul cata vreme nu ne simtim bine in propriile trupuri? Pe de alta parte as putea spune ca imaginea de panglica rasucita ia forma unui infinit de idei, probleme, framantari, frustari, erori si renegari pe care oricat le-ar coli personajele de fata, ele vor continua sa revina pana la confruntarea lor.

Dupa ce l-am vazut in multe si variate roluri, de data aceasta am regasit pe scena un Cristian Grosu matur si prin postura coafurii si a ochelarilor, cu o secventa de trairi ce pare simpla, dar detaliile rolului fac diferenta.
Rolul jucaus, nebunatic si sincer s-a potrivit de minune pentru Miron Maxim pe care am avut ocazia sa-l revad si intr-o alta postura, proaspata fata de rolurile anterioare.
Prestatia Patriciei Brad mi-a adus aminte de cat de dezorientati sunt tineri adolescenti ai tuturor timpurilor si cat de mult au nevoie de modele si pricipii in viatile lor.
Despre Radu Largeanu, as putea spune ca a evoluat frumos de cand l-am vazut in spectacolul Machiavelli: Arta terorii, si de data aceasta o atitudine sincera si coerenta in modul in care a “imbracat” acest rol.
Si nu in ultimul rand, as putea spune ca Ionut Caras a fost menit pentru rolul acesta. De la trairile intense si violente, pana la bucuria amintirii adolescentine, toate s-au combinat armonios si au tinut aprinsa scena prin maturitatea evolutiei.
Finalul spectacolului cred ca lasa loc de multe interpretari laterale in ceea ce priveste continuarea povestii. In orice directie as privi lucrurile, eliberarea se face prin muzica. La finalul, decorul a devenit o scena deschisa pentru o parte din public care a fost invitat printre actori in ritmul aplauzelor si a fundalului sonor. Dupa cum ziceam, in Studio Euphorion publicul e implicat fara sa isi dea seama mai ales ca orice poveste porneste de la oameni si pentru oameni.

Regizorul Razvan Muresan explica asa-zisul principiu al reintoarcerii: “Panglica lui Moebius: o bucla misterioasa, pe care daca o parcurgi pornind dintr-un punct, ajungi aproape imperceptibil din interior in exterior, pentru ca mai apoi sa revii din punctul in care ai plecat. Sau invers, daca decizi să pornesti din exterior. ” Regizorul mai spune ca drumul pe care il parcurge omul ca actor se aseamana cu aceasta panglica din punct de vedere artei si prestatiei actoricesti: “Panglica lui Moebius — un obiect geometric, dar si un drum posibil. Drumul pe care il parcurge adesea OMUL-ACTOR. Uneori reuseste să-l strabata pana la capat, fara sa cada in cerc (interior) sau in afara lui (exterior). Iar atunci cand interiorul si exteriorul devin acelasi lucru, cand masca a disparut, nu mai este OM. Ramane doar Actor.”

Scriitorul Robert Cohen a ales sa se reintoarca la Cluj pentru o noua punere in scena, o dovada clara ca a prins drag de Romania si de publicul clujean. Dupa regizarea piesei Machiavelli: Arta terorii, Razvan Muresan a revenit cu o punere in scena mai blanda, dar cu implicatii mai adanci decat par la prima vedere. Cred ca aceasta noua colaborare cu teatrul clujean are sanse clare de succes.

Poate ca aceasta punere in scena a fost prea inocenta pentru subiectul de fata, dar cu siguranta ca s-ar putea continua prin prisma diferitelor abordari. Pe langa homosexualitate, s-au avut in vedere subiecte care sunt la fel de actuale ca si in urma cu jumatate de secol: consumul si traficul de droguri, metodele contraceptive, diferentele de varsta, neintelegerile dintre parinti si copii, problemele existentiale adolescentine, rafuiala de zi cu zi, renegarea, injosirea, disperarea, xenofobia, homofobia.
Sper ca acest spectacol sa mai aiba reprezentatii si in stagiunea urmatoare. Recomand publicului clujean care doreste sa vada aceasta piesa sa se inarmeze cu rabdare, deschidere emotionala si conceptuala, atitudine si mai ales spirit liber deoarece “calatoria prin piesa” este mai importanta decat finalul.

Spectacolul se joaca pe parcursul intregii stagiuni 2013-2014 asa ca nu uitati sa va cumparati bilete din timp! Restul este.. teatru!

PANGLICA LUI MOEBIUS
de Robert Cohen
traducere de Adriana Stan
Data premierei: 12 mai 2013
regia: Razvan Muresan
scenografia: Tudor Lucanu

Distributia:
Herb Goldman – Cristian Grosu
Casey Goldman – Patricia Brad
Jack – Miron Maxim
Carl Hartley – Radu Largeanu
Sam Goldman – Ionut Caras

Imagini realizate de: Nicu Cherciu

About Mirela-Maria Iepure

Owner of Idei despre Idei blog.
This entry was posted in Teatru and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Panglica lui Moebius – Infinitul reintoarcerii umane

  1. Am citit si mi-a placut:) Ai pus un ”se” in loc de ”ne” aici – ”nu se simtim bine in propriile trupuri?”. Parerea mea despre recenzie o sa ti-o spun la o prajiturica si un suc;).

    Like

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s