Hamlet

hamlet-clujsau cand Nebunia devine ARTA
Hamlet este unic si totusi de fiecare data altfel. Spectacolul in regia lui Roberto Bacci ne indeamna sa privim dincolo de clasica poveste a lui Shakespeare.

Uitati de fast, decor impunator, haine regale scumpe si viata de lux. E momentul pentru altceva.

Am avut ocazia sa vad si sa re-vad acest spectacol inainte de a ma apuca de scris. Nu am ales sa vorbesc despre povestea lui Hamlet in intreaga ei desfasurare pentru ca probabil ca o cunoasteti deja. Am ales sa prezint mai intai de toate propria-mi viziune despre ceea ce inseamna Nebunia personajului Hamlet si consecintele ei.

Nebunia incepe ca un joc
Adevarul despre moartea Regelui ii schimba complet viata lui Hamlet. Isi da seama care este de acum destinul sau. Ca parte din destin, alege sa se comporte ca un nebun. Hamlet se joaca in nebunia lui si jocul acesta ia aploare cu fiecare pas in favoarea destinului. Este in zadar pentru celelalte persoanje sa incerce sa afle taina care se ascunde sub masca acestei nebunii considerate joc. Hamlet este prea dibace in manuirea cuvintelor, stie sa se joace cu acestea cand vine vorba de secrete la fel cum cei sase spadasini sunt priceputi in manuirea armei. Gandurile lui Hamlet sunt strapunse periodic de exclamatia “Adu-ti aminte” care il va insoti in indeplinirea propriului destin.

Nebunia devine o boala cronica
De la un simplu joc la boala ca atare nu exista decat un singur pas. Hamlet si-l asuma si trece in starea in care nebunia se cronicizeaza. Sentimentul de ura creste profund, se ascute in el dorinta de razbunare si are consecinte pe masura. Moartea lui Polonius poate fi considerata o manifestare a nebuniei din ura prea nemasurata pentru unchiul sau – devenit rege pe nedrept. Si totusi in nebunia lui isi recunoaste greseala, omorul era destinat altcuiva, dar victima devine Polonius. Drept urmare accepta sa-si infrunte oponentul in persoana lui Laertes, fiul lui Polonius. Mai presus de toate, Hamlet are constiinta, are demnitate si respect.

Nebunia se vindeca prin Moarte
Nebunia este complementara cu ura si razbunarea concretizata prin duel. Ironia sortii face ca Laertes sa moara de propria-i otrava, dar nu inainte de a-l rapune si pe printul Hamlet. In alta ordine de idei, nebunia poate fi o consecinta a durerii, a jelirii si a disperarii in cazul Opheliei. Moartea pentru ea va veni ca un raspuns salvator si ca o eliberare de tot ce inseamna durere si neimplinire. Pana la urma moartea are si darul de a vindeca.

De ce Nebunia devine ARTA?
Pentru ca insasi manifestarea ei defineste si transmite valori, la fel ca oricare arta. Pentru ca ne face sa ne punem intrebari firesti despre viata, despre dreptate, adevar si moarte. Pentru ca cere si uneori ofera solutii. Pentru ca nebunia e diferita in functie de situatie, uneori ca un joc, alteori ca boala, dar intotdeauna ca un factor al modului in care omul reactioneaza in relatie cu el si cu cei din jur.

Ce este altfel in acest spectacol?
In primul rand, firul povestii, din care s-a preluat esenta. Doamna Maria Rotar este de admirat pentru rabdarea si daruirea cu care a tradus si adaptat textul in limba romana.

In al doilea rand, personajele. Hamlet este singurul personaj jucat de un singur actor (Cristian Grosu). Celelalte personaje sunt intruchipate de 6 spadasini (Catalin Codreanu, Patricia Brad, Catalin Herlo, Radu Largeanu, Miron Maxim si Irina Wintze) care isi modifica periodic rolurile intre ei, un aspect care ii contureaza si mai bine trasaturile personajului de baza al piesei. Dublarea personajelor reprezinta un element pe care nu l-am intalnit in alte piese montate recent in teatrul din Cluj. Cred ca farmecul acestei dublari face publicul sa fie mai atent la fiecare moment, la fiecare parte din scena, la fiecare reactie. E o situatie unica sa auzi si sa vezi miscandu-se la un moment dat doua Ophelii, doi Regi si in aceeasi masura un singur Hamlet care ii infrunta in plinatatea fiintei lui.

In al treilea rand, decorul. As spune ca decorul insusi spune propria versiune a povestii prin simplitatea si “saracimea” lui. Si totusi frumusetea se regaseste in lucrurile simple. Structura de fier tine loc de palat, de trecere, de locas de taina, de ascunzatoare, de scena in scena, de loc de reculegere. Cativa saci cu “ramasite” ale pamantului scot in evidenta poate si mai mult conceptul despre cat de minuscul este omul in imensitatea universului. Craniile ascunse prin sacii cu aschii de lemn, denumite mai sus ca “ramasite”, aduc aminte de trecutul zbuciumat al celor care candva aveau trupuri “de carne si de sange” si pe care au devenit pe rand hrana pentru viermii pamantului.

In al patrulea rand, spadele reprezinta un mijloc de aparare, dar si de impunere. Aceasta impunerea se realizeaza discret, dar sigur caci Hamlet insusi este indemnat sa “guste” din aceasta placere si este omorat ulterior tocmai de un luptator cu spada, intruchipandu-l pe Laertes (Catalin Codreanu). Lupta cu spada tine loc de replici pentru ca actorii converseaza si cu propriile trupuri in miscare.

Si nu in ultimul rand, Hamlet ca personaj complet si complex. Am vazut omul oarecare devenind Hamlet ca print, nebun, acrobat, prieten, confident, amant, disperat, revoltat, razbunator, resemnat, acceptand-si duelul si destinul. Actorul Cristian Grosu reuseste cu deosebita maestrie sa indeplineasca toate aceste parti ale unui personaj – “spectacol” as putea spune, fiind sustinut in permanenta de reactia si implicarea celorlalti actori.

Ce am vazut dincolo de spectacol? Un public interesat, care a stiut sa reactioneze atat la scenele cu umor, cat si la scenele insotite de drama de moment. Un Hamlet coborat de pe scena printre spectatori, exprimand cu patos definitia prin excelenta a actorului de care ar trebui sa ne aducem aminte de fiecare data cand pasim intr-o sala de teatru. Am ascultat reactia oamenilor dupa spectacol: “Am vazut un altfel de Hamlet… nu ma asteptam la asa ceva. ” Spuneam ca Hamlet e unic si totusi de fiecare data altfel. Cred cu tarie ca orice spectacol are valoarea lui, iar comparatiile cu alte viziuni nu au relevanta atata vreme cat publicului ii place ceea ce vede. Spectacolul Hamlet in regia lui Roberto Bacci extrage esentialul si ne face sa ne intrebam de fapt care este rolul si destinul fiecaruia dintre noi in lumea cotidiana. Tocmai de aceea voi transmite in cele ce urmeaza mesajul regizorului despre ceea ce inseamna acest Hamlet in propria lui viziune: “Nu este un Hamlet, intim, social sau revolutionar. Pleaca de la o idee diferita. E ca si cum fiecare dintre noi întâlnim forte care ne împing si ne obliga sa actionam spre propriul destin. Când merg sa ma odihnesc la sfârsitul unei zile voi încheia destinul acelei zile multumita fortelor care m-au transformat: forta gravitatiei, întâlnirile din acea zi. Masinaria fortelor care ne înconjoara îl împing si pe Hamlet sa îsi repete destinul, fara a sti cine este autorul acestui destin. Pentru Hamletul literar este Shakespeare, dar pentru Hamletii nostri, nu stim cine este autorul. Noi suntem autorii propriului destin. Hamlet este împins de personaje, de razboinicii care îl înconjoara, e împins pâna la propriul lui sfârsit, care coincide cu moartea.”

Ramane la latitudinea voastra sa alegeti modul in care intelegeti si apreciati valoarea acestei piese de teatru. Va invit sa va deschideti mintea, sufletul si ochii, dincolo de orice aparenta si sa va bucurati pe deplin de un altfel de spectacol. Hamlet se va juca in continuare in stagiunea 2013 – 2014 la Teatrul National din Cluj, asa ca va sfatuiesc sa va cumparati biletele din timp: http://www.biletmaster.ro/ron/PlaceInfo/540000/Teatrul-National-Cluj-Napoca

Din distributia spectacolului fac parte:
Hamlet – Cristian Grosu
Primul luptător cu spada – Catalin Codreanu
Al doilea luptător cu spada – Patricia Brad, Eva Crisan
Al treilea luptător cu spada – Catalin Herlo
Al patrulea luptător cu spada – Radu Largeanu
Al cincilea luptător cu spada – Miron Maxim
Al șaselea luptător cu spada – Irina Wintze

Regia: Roberto Bacci.

Restul este.. teatru!

Urmatoarele reprezentatii:
sambata, 28 septembrie 2013, ora 19:00
sambata, 26 octombrie 2013, ora 19:00

Foto credit: http://www.teatrulnationalcluj.ro

About Mirela-Maria Iepure

Owner of Idei despre Idei blog.
This entry was posted in Teatru and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s